Emilian Marcu Un caz de maxima spionita s-a declansat in secretoasa noastra tara. Un caz care a rascolit si a dat peste cap toate arhivele relatiilor de spionaj ale lumii. Spionul Floricel (nume predestinat de spion sadea), om de mare importanta in armata romana (atata cat mai este ea) ce si-a propus? Nici mai mult nici mai putin decat sa dea marea lovitura a vietii sale si sa intre, cu catel, cu purcel, in randul marilor spioni ai lumii, in analele acestei meserii periculoase, dar banoase. Avand el, prin functia si gradul sau, acces nelimitat la toate informatiile n.a.t.o., si-a propus ca sa-si rotunjeasca veniturile facand servicii majore unui stat nemembru al acestui bloc militar de aparare a pacii. Floricel, prin natura functiei, dar si prin marimea gradului de pe umeri, intra si iesea, cand voia, in baza de date, cu cele mai tainice secrete ale armatei romane si nu numai.

Secrete, secrete si miscarile lui, dar atent controlate, de aproape doi ani, de s.r.i. Deci, se furau secretele n.a.t.o. cu libera voie de la imparatie. Sa lasi sa plece secrete, ce-i drept, deja clasate, aproape doi ani, din bazele de date ale unitatii, doar numai ca sa dovedesti ca Floricel e spion cu acte in regula, mi se pare, cel putin bizar. Demersul lui Floricel a fost mai mult decat simplu sa dovedeasca, celor care il urmareau, realele sale calitati de spion de talie internationala. Un stick si un pachet de tigari, suport pentru banii primiti, acesta era intregul arsenal operational al spionului Floricel. Si pentru ca secretele puse in discutie erau de o asemenea importanta, Floricel, un geniu in materie de spionaj, mai abil decat Mata Hari, a fost atent monitorizat. Monitorizat cam cat ar dura un razboi mondial. Supraveghere la sange, nu gluma. In tot acest timp, Floricel cel hatru si lacom si-a vazut de meseria lui de spion, iar informatiile curgeau rauri, rauri, s