- Diverse - nr. 274 / 12 Martie, 2009 A sunat cineva la poarta. Mi-am pus intrebarea: oare cine o fi? Si incet, m-am dus la poarta, am deschis, iar in fata mea era un barbat, cam de 54 de ani. A salutat si, cu niste ochi albastri, ma privea lung, parca voia a-mi spune ceva. L-am intrebat ce doreste. A pus privirea in pamant si mi-a raspuns. Am o sotie bolnava, in spital, si acasa doi copii. Nu am de lucru, m-au dat afara din combinat; l-am privit cu atentie si mi-am dat seama ca omu-i sincer. Am bagat mana in buzunar si am scos o hartie de 5 lei pe care i-am pus-o in mana. Omul m-a privit cu ochii plini de lacrimi. A multumit si a plecat. Nepotului meu i-am povestit, cand a venit acasa, intamplarea. Si mi-a raspuns ca bine am facut. Dar daca fac tot asa, nu-mi ajunge pensia, deoarece sunt multi fara loc de munca, iar unii, de suparare, s-au apucat de bautura. Am stat si m-am gandit. Daca omul acesta bea banii, sa-i fie de bine! Daca cu banii primiti de la mine cumpara paine copiilor, sa le fie de bine! Eu mi-am facut datoria de crestin. De cand a inceput criza si oamenii sunt dati afara, ramanand fara locuri de munca, cu datorii la banci si cu multe probleme care depind de locul de munca, oamenii se indreapta spre mila lui Dumnezeu. Bisericile sunt din ce in ce mai pline. Dar nu de cei care astazi intorc banii cu lopata, carora le spune poporul "baroni locali". Nu cei de la varf. Acestia, in afara de bani, nu il au pe Dumnezeu! Aratati-mi unul de bani gata la biserica! Parca lor nu le este randuita acea suprafata de 2/1,5 m, ca la orice muritor! Am inceput sa facem risipa de materie cenusie! E plina Europa de tineri care, ani la rand, au studiat in scolile din Romania, pe banii nostri, ca, dupa atatia ani, cineva sa-i foloseasca pe un pumn de euro sau dolari. Am impanzit pamantul cu aurul nostru cenusiu. Vin zile si mai grele, cand omul care isi vede de necazu