În timp ce marea criză financiară îngenunchea fără discriminare marile şi micile economii ale lumii, şefii de stat se dădeau cu capetele lor goale de pereţii sediilor guvernamentale, iar bieţii bogătani deveneau de la zi la zi tot mai săraci. Românii, prin reprezentanţi etnici şi majoritari, luau cu asalt liniştea socială din primitoarea Italie. Latini iuţi la mînie şi focoşi la inimă, italienii se numără printre cele mai aprige popoare cînd vine vorba de onoarea pierdută. La ei, înşelatul partenerului se traduce prin luarea gîtului în aplauzele mulţimii. Ei bine, tocmai în acest context şi-au găsit compatrioţii noştri să-şi lase libidoul slobod, comportîndu-se, pur şi simplu, ca şi cum şi-au pierdut minţile. De la atacuri violente asupra unor oameni fără apărare, spargeri de case, sechestrare de persoană, jafuri şi violuri colective, posesie ilegală de arme, maltratări de minori şi siluiri la vîrsta a patra, românii par a nu se mai da în lături de la nimic. Culmea perfidiei Nici italienii. În replică, localnicii s-au pretat la acte de agresiune şi vandalism, incendiind locuinţe de emigrant legal, luînd la bătaie şi linşaj stradal trecători cu aere de român şi mîzgălind cu măscări ziduri ce adăpostesc mici afaceri vai de capul lor (ce ar face onoarea expoziţiilor organizate de ICR prin lume) ori lansînd cocktailuri Molotov şi demolînd locuinţe improvizate sub ochiul primarului Romei. Ministrul de Externe român, Cristian Diaconescu, a declarat pentru un cotidian central că ţara noastră va solicita autorităţilor italiene să rezolve cazurile nesoluţionate de poliţie, referitoare la românii agresaţi de italieni, dar nimeni nu se aşteaptă la vreun folos. În acelaşi timp, politicienii şi autorităţile administrative italiene proferează ameninţări care au ajuns pînă la expulzarea colectivă, castrarea individuală şi puşcăria pe viaţă pentru faptele privind violuri lăs