Alexandru Dobrescu - Amice, sunt disperat!
- Te pomenesti ca ti-a murit cineva apropiat!
- As, e mult mai rau!
- Ce poate fi mai rau? Nu cumva ti-au descoperit o boala incurabila?
- Musca-ti limba! Sunt sanatos tun. Insa, vai, sarmana noastra democratie e pe duca!
- Ce vorbesti?
- Daca-ti spun!
- Si cum ti-ai dat seama?
- Pai, nu citesti gazetele?
- A! foarte rar.
- Nici nu te uiti la programele de stiri?
- Cateodata, cand am insomnii. Stii? cum deschid televizorul, adorm ca un prunc.
- De aia habar n-ai ce se intampla pe lumea asta.
- Si, ma rog frumos, s-a mai intamplat ceva in afara de scumpiri si de inmultirea impozitelor?
- Fireste! Afla ca o seama de reprezentanti ai societatii civile au de gand sa se inroleze in lupta politica.
- Ei si? Ce-ti pasa?
- Adica te lasa rece un asemenea fapt, care anunta moartea democratiei?
- Linisteste-te, ca nu moare nimeni.
- Moare, domnule! Ca, daca si societatea civila intra in politica, cine o sa mai protesteze in numele nostru fata de toate abuzurile puterii, cine o sa ne mai apere drepturile si interesele calcate sistematic in picioare de aceasta?
- Te alarmezi degeaba! Societatea noastra civila nu te-a reprezentat niciodata cu adevarat pe dumneata sau pe mine, ci exclusiv pe sine insasi. A sarit in sus ori de cate ori i s-a parut ca e momentul potrivit sa sara, ca sa fie luata in seama. Si-a facut, in numele nostru, imagine de paznic neadormit al inaltelor principii. Dar te-ai intrebat vreodata de ce "lupta" asta a ei nu a schimbat de fapt nimic in societatea romaneasca? Pentru ca a fost un simulacru de lupta: ea se facea ca poarta batalii de interes general, iar noi, fraierii, ne inchipuiam ca dumneaei isi sacrifica timpul si energiile dintr-un altruism fara margini. Si asteptam sa vedem road
