Nici nu s-a stins vâlvătaia permiselor de la Piteşti, că a început să iasă fum la Covasna. Aici se pare că s-au traficat mai puţine permise, dar mai scumpe: cam pe la 10.000 de euro bucata, în timp ce argeşenii, modeşti, se mulţumeau cu câteva sute - depindea la câţi se împărţea şpaga. Concomitent, apar şi analfabeţii din trafic, cu permise încărcate cu toate categoriile, pe care nu ştiu nici măcar să le citească. Ce înseamnă, logic, asta? Că fenomenul „permise contra şpagă” este departe de a fi unul izolat, apanaj doar al argeşenilor şi al covăsnenilor. Sunt în stare să pariez că, dacă MI-ului i-ar rămâne suficienţi poliţişti cinstiţi cu care să declanşeze un control, la sânge, în toată ţara, ar descoperi pretutindeni, în procente mai mici sau mai mari, fenomenul lucrativ consolidat la Piteşti. Singura deosebire ar fi că în timp ce în Argeş producea un S.A., prin alte locuri acţionau nişte SRL-uri sau chiar mici întreprinderi familiare. Fiecare diagnostic infracţional pus unei situaţii descoperite întâmplător poate fi confirmat la nivelul întregii ţări. Este un cancer, ajuns la faza de metastază şi degeaba ne consolăm cu ideea că tratând „lotul Piteşti” însănătoşin întregul. Cancerul şpăgii şi al necinstei are forme multiple de manifestare, pe care le regăseşti unde nu te aştepţi. Iată, un ziar scrie despre doctori şi purtători de alte ranguri universitare, făcuţi pe bandă la Colegiul Naţional de Apărare - fel de fel de Moş Teacă ce n-au prea reuşit în viaţa lor să buchisească o carte au ajuns peste noapte doctori sau profesori cu patalamale la mână. Mai mult, inşi celebri pentru incultura şi fragilitatea lor intelectuală au ajuns conducători de teze de doctorat, pentru alţi inculţi dornici să se cocoţe în vârful piramidei sociale. Evident că toate aceste confirmări au avut şi au un preţ. Şi că fabrica naţională de diplome şi titluri funcţionează din plin prin toate