Termenul ii apartine celebrului filosof Nikolai Berdiaev, plecat din tara imediat dupa ce bolsevicii luasera puterea. In Occident s-a transformat intr-un profet al deznadejdii, dar si al sperantei intr-o viitoare regenerare a poporului sau si implicit a intregii lumi, aceasta dupa ce satanocratia instaurata de Lenin, Trotki si ceilalti va fi luat sfarsit. Evident, nu avea de unde sa stie ca domnia celui intunecat va dura sapte decenii.
Satanocratia e un termen inspirat, de neinteles nealaturat altor termeni care desemneaza controlul puterii de anumite forte. Aristocratia, democratia, teocratia sunt cele mai raspandite. Satanocratia este opusul teocratiei, dar nu e mai putin adevarat ca si o teocratie de cea mai pura sorginte se poate sataniza. Socialismul inseamna satanocratie fiindca in conditii de masificare si colectivizare omul este calcat in picioare, supus unor experimente care-l distrug.
Nu-i vorba ca nici individualismul burghez nu distruge mai putin. Problema din punct de vedere spiritual este persoana, nu individul. Nu avem nevoie de indivizi, ci de persoane, fiindca doar persoana se ridica la nivel duhovnicesc, individul stationeaza in egoul sau marginit. Ramane de vazut daca o asemenea realizare poate pleca mai degraba de la individul crescut intr-o societate burgheza decat de la acela format in socialism. Sunt doua pareri divergente. Aceea potrivit careia omul isi poate cultiva talantul doar intr-o societate care-i respecta drepturile, cealalta, cam reactionara, care considera ca democratia sterilizeaza, doar dictatura favorizand coborarea in catacombe, acolo unde are loc germinarea adevarata intru duh. Cu conditia, precizam noi, ca acele catacombe sa nu fie puscarii iar omul, pana sa se roage cu folos, sa moara de foame si de frig.
In urma cu ceva vreme un post privat de televiziune a facut un fel de evocare a lui Ceause