Este replica ce exprima perfect spiritul unui film precum Easy Virtue , strabatut de la un capat la altul de umorul sardonic si dialogurile sclipitoare ale piesei de teatru omonime scrise de legendarul Noël Coward in 1925. Trama este aparent simpla: in anii ’20, un tânar britanic de familie buna isi duce proaspata sotie la conacul familiei, pentru a o prezenta parintilor si surorilor sale.  

Numai ca aceasta este o americanca mondena, sexy si libertina, iar mariajul lor impetuos duce la un adevarat razboi casnic intre scandaloasa Larita si familia Whittaker, care, cu exceptia proaspatului sau socru, nu face decât sa o sicaneze si sa o saboteze. Ceea ce scuteste insa cu totul de banalitate ori melodrama piesa (si, implicit, filmul) sunt replicile sfichiuite continuu de la un personaj la altul, intr-o demonstratie fermecatoare si irezistibila de spirit britanic. Sa nu uitam ca Noël Coward, regizor, compozitor, actor, cântaret, dar mai ales dramaturg asemuit pentru verva, ingeniozitatea, umorul si cinismul sau cu un Richard Brinsley Sheridan, cu Wilde ori Bernard Shaw, este cel despre care se spune ca a creat conceptul de "englezism" pentru secolul XX. El a aparut pe scena de la zece ani, a scris 140 de piese de teatru, a compus sute de cântece si i-a infuzat teatrului britanic nebunia pentru jazz, ritmul si pasiunea ce caracterizau the roaring twenties. Este cel care (printre multe altele) afirma ca "Spiritul este precum caviarul, trebuie savurat in doze mici, nu intins ca marmelada" ori ca "Sa fii nevoit sa redactezi o nota de subsol este similar cu a fi obligat sa cobori scarile si sa vezi cine suna la usa când te afli in toiul unei partide de amor" si este autorul celebrei remarci despre Peter O’Toole, cum ca "Daca ar fi fost putin mai frumos ar fi fost Florence al Arabiei". Un personaj care si-a transformat viata, dupa pr