Incrancenarea dezbaterii pe tema imprumutului de la FMI a facut sa-mi creasca interesul pentru acest subiect. L-am ascultat pe presedintele Basescu si i-am dat dreptate, apoi l-am ascultat pe Mircea Geoana, care il contrazice pe presedinte, si lui i-am dat dreptate, a vorbit Emil Boc, normal ca i-am dat dreptate. Or, daca la toti le-am dat, eu cu ce raman? Cu abureala, bineinteles. Toti au atata dreptate ca m-au naucit complet, de nu mai inteleg nimic. E bine sau nu e bine sa ia Romania imprumut? Este Fondul Monetar International salvatorul natiunii? Cine ne lamureste?
Inainte era o vorba din armata: cand n-ai ce face, cureti pusca si vorbesti prostii. Acum, ea trebuie modificata, deoarece armata nu se mai face. Ca sa nu stam degeaba, acum mergem la televiziuni si spunem prostii, cu avantajul ca macar asa ne aude toata lumea. Analistii de toate felurile, care impanzesc micul ecran, sunt ca masina de ceata. Iar publicul, insetat de comentarii pertinente despre criza, se uita, casca gura si schimba iute canalul pe telenovela Regina sau pe OTV. Pai, ce sa faca saracul public? Macar acolo lucrurile sunt clare, sunt prostii, dar fara pretentii de analiza.
Pana una-alta, eu cred ca orice am face tot aia va fi, si spun asta sprijinindu-ma pe celebra teorie a hazardului descoperita de filosoful anonim bulgar: daca e, e, daca nu e, nu e. Mai rau decat a fost inainte de 1989 nu are cum sa fie acum. Deci sa privim inainte cu nadejdea ca ne scoatem noi si din asta. La cata bascalie este pe plaiul mioritic, nu cred ca aceasta criza va scapa teafara, neluata la misto.
Tot de la criza a pornit si dialogul siropos dintre presedintele Basescu si Mircea Geoana. Primul a declarat ca tara are nevoie de imprumut ca centura de siguranta. Geoana a spus ca este riscul ca centura de siguranta sa se transforme in centura de castitate, iar dl Basescu a revenit, sutand
