Ne-am nascut obositi din punct de vedere civic? Greu de crezut! Putem sa ne acuzam rasa, parintii, pe Adam, pe Eva de orice, mai putin de asta. Nu, nu ne-am nascut obositi civic, ci am fost obositi civic. Si asta la frageda varsta de 20 de ani de cand putem vota.
Romanii au vrut sa-si exprime liber optiunile politice in perioada comunista, insa nu era nevoie decat de moaca hulpava a Partidului Comunist Roman ca sa inteleaga, pe cat de subtil, pe atat de clar, ca asa ceva era posibil doar in visele lor cele mai naive.
Cum, necum, la sunetul trambitelor hamesite din afara, visele naive au devenit realitate dupa 1990. Si-au trecut ani, si-au tot trecut, vreo 20 la numar. Dar, ironia sortii: la doar 20 de ani de cand avem dreptul la vot, universal, egal, direct, secret si mai ales obligatoriu, act unilateral de vointa politica, potrivit Constitutiei Romaniei in vigoare, nu-l mai exercitam.
Daca inainte de '89 nu aveam cu cine, nu aveam cu ce si nici unde, acum le-am avea, teoretic, pe toate. Practic, nivelul este tot cel de dinainte de Revolutie.
Spre deosebire de batrani, care spun ca tineretea este risipita pe tineri, concluzie la care ajung abia dupa ce nu mai sunt demult in putere, romanii, desi aproape sugari din punct de vedere electoral, se comporta ca niste pensionari, promovand absenteismul, un soi de protest fata de clasa politica, protest care, insa, nu are nici cel mai slab ecou in urechea celor multi de sus.
Social, absenta de la vot se poate traduce lejer si prin dezgustul si dispretul pentru 99% din clasa politica din Romania. Iar cand, intr-un final, ramasi fara tigari, ne miscam fundurile din casa intr-o zi de duminica si mergem la cel mai apropiat chiosc, dam si pe la sectia de votare, ca tot este in drum.
Pe cine votam? Pe cel mai putin rau dintre cei rai in speranta ca, in cativa
