Nicolae Ceauşescu a obţinut de la americani şi FMI, în anii ‘70, favoruri inaccesibile României de azi. „Adevărul“ prezintă fragmente din stenograma întâlnirii din 4 decembrie 1973, dintre secretarul de stat american Henry Kissinger şi Nicolae Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu trăia anii săi de glorie, după ce în 1968 se opusese invaziei sovietice în Cehia. Era “maverick”-ul Blocului Comunist, liderul care avea îndrăzneala de a ieşi de sub “papucul” Rusiei. Poziţia din 1968 fusese urmată de alte mişcări bine primite în Occident: în 1971, România aderase la GATT ( Acordul General pentru Tarife şi Comerţ), iar în 1972 a fost prima ţară comunistă care a semnat un acord cu FMI şi Banca Mondială.
România dorea să devină o ţară industrializată şi avea nevoie de bani pentru achiziţionarea unor tehnologii moderne care să permită acest proces. În contextul crizei de la începutul anilor 70, problema finanţării se complicase şi mai mult.
Emanciparea economică a României
Liberalul Daniel Dăianu spune că “deschiderea organismelor financiare internaţionale faţă de Ceauşescu avea o pronunţată dimensiune politică. În poziţia sa faţă de ruşi, în 1968, occidentalii au văzut premisele unei breşe în comunitatea statelor comuniste. Relaţia dintre occidentali şi Ceauşescu era cumva curioasă, întrucât Ceauşescu era, ca structură, un stalinist naţionalist”, spune Dăianu, care completează: „Vestul miza pe reverberaţii ale acestor noi relaţii şi în politica internă.“
Emanciparea economică a României
Pe de altă parte, explică liberalul, deschiderea finanţelor occidentale “venea în întâmpinarea încercării lui Ceauşescu de a dezvolta o industrie care să exporte mărfuri şi astfel, România să-şi câştige independenţa”.
Această tendinţă fusese lansată în 1963, când România susţinuse o adevărată declaraţie de emancipa