La 9:35 în biroul Elenei Ceauşescu a intrat Ion Totu, ministrul Afacerilor Externe. Economistul numit în fruntea diplomaţiei româneşti în 1986 nu se bucura de consideraţia diplomaţilor occidentali şi americani acreditaţi la Bucureşti.
Fostul profesor universitar de economie politică era apreciat însă de subalternii care aveau ca prime misiuni contractele româneşti de export. "În munca de diplomat se enerva repede; nu-şi controla reacţia, mai ales dacă era vorba despre o nedreptate", şi-a amintit despre fostul şef diplomatul Gheorghe Tinca. De altfel, în toamna lui ’89, Totu va fi "rotit" în fruntea Comitetului de Stat al Planificării şi Aprovizionării Tehnico-Materiale. Vineri, 17 martie, a stat puţin în biroul Elenei Ceauşescu. Nu e exclus să fi continuat în trei discuţiile la Cabinetul 1, căci până la 10:30, când începe şedinţa CPEx, în agenda Cabinetului 2 e loc gol. Ori poate că în intervalul dintre 9:39 şi 10:30 a fost şedinţa Biroului Permanent al CPEx, alcătuit din 10 membri. Căci în acest grup foarte restrâns – dominat de vocile lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu – se luau deciziile trecute apoi prin CPEx.
De altfel, conform arhivei Cancelariei CC al PCR, vineri, 17 martie 1989, s-a ţinut şi o şedinţă a Secretariatului CC al PCR cu ordine de zi aproape identică şedinţei CPEx.
Mai mult ca de obicei a durat cea de-a doua şedinţă CPEx a săptămânii (10:30-12:10). După ce în şedinţa de luni, 13 martie, se discutase despre "fracţioniştii" din partid – cazul Răceanu şi cazul "scrisorii celor şase" –, liderii îşi reiau cadenţa analizei vieţii de partid şi angajamentelor economice.
După şedinţă, în biroul mamei a intrat mezinul. Nicu Ceauşescu, prim-secretar la Sibiu, a fost însă reţinut mai puţin la Cabinetul 2 (12:25-12:50) decât obişnuia aproape zilnic fosta-i nevastă, Poliana Cristescu.
