In opinia Ralucai Gheorghiu, nenea Iancu este "patimas si pasionant". Tanara actrita isi doreste sa abordeze roluri de compozitie, dar si teatru absurd.
A fost Sofia, in sitcomul "Anticamera", la Pro TV, Larisa in "Daria, iubirea mea", pe Acasa, iar acum o puteti urmari jucand la Teatrul "Nottara" in roluri incepand de la fete cumsecade, ingenue, precum Gena din "Titanic vals", si pana la senzuala Mingming din "Rinocerul indragostit ".
Care a fost primul contact cu teatrul?
Raluca Gheorghiu: Ca evidenta a unei prime intalniri cu teatrul, ma gandesc la Cluj. Premeditasem o apropiere de teatru, de scoala de teatru de acolo, pe care nici nu incercam sa o inteleg. Intuiam poate o satisfacere a nevoii mele de a fi fascinata. Eram intr-o vrie a simturilor, disponibila in a descoperi totul despre viata, naiva si iubitoare de oameni. Si am vazut multe spectacole foarte bune, spectacole de autor: Maniutiu, Dabija, Tompa Gabor, V.I. Frunza, Vlad Mugur. M-au bucurat si mi-au deschis mintea.
Copilul Raluca Gheorghiu cu ce ochi ii privea pe actori?
R.G.: Nu-mi amintesc. E clar insa ca nu m-au dezamagit. Gina Patrichi m-a lasat cu gura cascata, Toma Caragiu, Stela Popescu, Arsinel. Parca nu erau actori, aveam senzatia unor cunostinte vechi si dragi.
Exista date in biografia ta care te-au determinat sa te faci actrita?
R.G.: Am parinti carismatici, copilarosi, nelinistiti. Am avut libertatea de a-mi implini varstele, sensibilitatea, gandirea, in ritmul meu. Toate acestea mi-au dat generozitate si increderea de a incerca sa fac teatru.
Crezi in destin? Ai avut vreo "intalnire" ce ti s-a parut a fi providentiala?
R.G.: Mi-ar fi greu sa nu cred in destin. Ce ma sperie e ceea ce am eu de spus in privinta asta. In Romania de astazi se pare ca si destinul iti deseneaza o harta frag
