Cele mai multe cazuri de varicelă apar iarna şi primăvara, iar boala se transmite prin contact direct cu bolnavul sau pe cale aeriană, prin picături eliminate de pacient atunci când respiră, tuşeşte sau strănută. Sursa de îmbolnăvire o reprezintă bolnavii cu varicelă, care devin infecţioşi cu 1-2 zile înainte de apariţia erupţiei şi rămân contagioşi până când toate leziunile se acoperă de cruste, inclusiv cei cu zona zoster. Boala lasă o imunitate solidă, reîmbolnăvirile producându-se rar, zona zoster nefiind practic o reîmbolnăvire, ci o reactivare a virusului existent în organism.

Credit: 123RF

Debutul

După o perioadă de incubaţie ce durează, în medie, două săptămâni, boala debutează cu semne nespecifice (dureri de cap, febră moderată, dureri musculare). După două zile apare o erupţie caracteristică, localizată iniţial pe corp, apoi pe cap şi membre, cu macule, adică pete mici de câţiva milimetri, roşii, rotunde, care se transformă în papule mai mari, solide, ce evoluează în câteva ore cu formarea unor vezicule rotunde, superficiale, cu un conţinut clar. Aceste vezicule se usucă în una-două zile, acoperindu-se cu o crustă ce cade după circa 10 zile, lăsând o zonă de pigmentaţie trecătoare, dar fără cicatrice. Elementele eruptive apar în mai multe valuri, la un interval de câteva zile, însoţite de moderate ascensiuni febrile, aşa că ele nu evoluează simultan, prezentând un tablou variat. Ele sunt pruriginoase şi prin scărpinare se pot suprainfecta. În acest caz, conţinutul lichid al veziculelor se tulbură şi după vindecare lasă, de obicei, urme. Erupţia se localizează în principal pe corp: pe faţă şi pielea capului, palme sau tălpi. De asemenea, poate apărea şi pe mucoase, în cavitatea bucală, laringe, genital, anal, ocular, producând ulceraţii dureroase care se pot suprainfecta. Alte simptome care pot apărea sunt: dureril