Emilian Marcu Un batran taran roman, din mila fata de o fiinta a lui Dumnezeu aflata la mare ananghie, ajutand-o s-a procopsit cu ditamai pocinogul. Vazand el un pui de sarpe, jigarit si fara prea multe sanse de a trai, ce si-a spus? Ce-ar fi daca l-as lua la mine in casa si l-as hrani din putinul meu, cu cateva linguri de lapte? Cred ca as face o mare pomana. Zis si facut. L-a luat, l-a asezat in jurul gatului, acolo unde era locul cel mai bun si mai ferit de orice necaz sa nu care cumva sa i se intample ceva sarpelui si a ajuns acasa. Baba lui mult s-a mirat si s-a minunat de asa isprava, dar nu i-a zis nici pas.

i-a facut cruce, ce-i drept mai mult pe furis, sa nu o vada cumva mosul si nici nedoritul musafir si iute i-a pregatit si lui si musafirului ceva de-ale gurii. L-a hranit luandu-si lor de la gura, cum au putut mai bine. Sarpele, gasindu-si, in sfarsit, dupa multe peregrinari prin cele puste ale lumii, un culcus atat de bun s-a facut colac in jurul grumazului batranului si nici ca a mai vrut sa coboare. A decis ca acolo este locul lui si ca nimic nu-l mai poate urni. Ba, si pretentiile incepeau sa fie tot mai mari. Batranul, tot mai istovit, sarpele, tot mai greu. Uneori, nemultumit de cum era tratat, sarpele aspru il mai mustra pe bietul om adresandu-i tot felul de cuvinte de ocara. Si colac peste pupaza, incepu sa-l certe chiar in limba lui serpeasca. Batranul, cu frica lui Dumnezeu, a luat aceasta tarasenie, la inceput in gluma, dar vazand ca gluma se ingroasa si sarpele creste si ca dimensiune, dar si ca pretentii, s-a hotarat sa-l dea jos din jurul gatului. Dar ti-ai gasit! Sarpele, tot sarpe. Nu voia sa coboare si pace. Iar pretentiile lui cresteau si tot cresteau, ajungand ca atunci cand alti serpi, mai mari dar si mai mici il vizitau (ca nu am spus ca incepuse sa primeasca tot mai des vizite), il spurca in limba lui serpeasca si