Alexandru Dobrescu Drept sa va spun, nu inteleg defel rostul protestelor ce insotesc fiecare initiativa reformatoare a Ministerului Educatiei. Pai, daca tot se numeste ministerul in cauza "al cercetarii si inovarii", n-ar fi oare mai cu minte sa-l lasam sa inoveze in tihna, iar nu sa ne repezim asupra-i ori de cate ori se anunta o noua schimbare in sistem?

Avea de gand onor ministerul sa scoata din programa scolara orele de istorie nationala. Ei si? E normal ca, numai pentru atata lucru, sa-l mustruluim de sa-i mearga fulgii? In fond, ce le mai trebuie elevilor acest obiect? Istoria se ocupa exclusiv de faptele defuncte, intorcand va sa zica spatele realitatii imediate. Degeaba pretind rauvoitorii ca din cunoasterea ei se pot trage invataminte pentru ceasul de fata. Experienta a aratat cu asupra de masura ca nimeni nu invata nimic din greselile trecutului, repetate aproape cu sistem de fiecare generatie in parte. Ca sa nu mai amintesc detaliul ca, data fiind actuala infatisare a programei analitice - care a transformat cunoasterea istoriei romanesti intr-o capodopera a corectitudinii politice, adica intr-o caricatura - mentinerea pe mai departe a obiectului e pur si simplu inutila.

Ajunsese acelasi minister la concluzia ca nici orele de logica nu si-ar mai avea rostul, ceea ce a dat nastere unor reactii disproportionate. Sa fim seriosi! Cui ii mai trebuie astazi logica? Si la ce? Ca sa priceapa ceva din realitatea vie? Dar exista ceva mai ostil oricarei logici decat schimbarile petrecute sub ochii nostri? Ca sa urmareasca indeaproape cursul gandirii barbatilor politici si al exegetilor lor, inraitii analisti si comentatori? Dar la ce bun sa ai stiinta de regulile silogismului, cand si discursurile, si glosele aferente se dispenseaza fara remuscari de premize, ca sa debuteze invariabil prin concluzivul "deci"? Ca sa comunice inteligibil cu