Victorie! Succesuri! Elena Băsescu şi-a dat demisia din PD-L!
Probabil că cei care au hulit-o atâta timp jubilează. Vor da o petrecere de adio în Bamboo, locul despre care se spune că ar fi preferatul fiicei primului om din stat. Vor duce flori la Fratelli şi vor stropi cu şampanie magazinele Victoria's Secret din întreaga lume. Toate locurile „de suflet" ale Bobiţei vor fi marcate numai pentru a o putea ponegri mai bine. Chiar dacă observ, de mai multă vreme, atât gafele mezinei băsesciene, cât şi înverşunarea împotriva ei, nu-mi pot da seama de un lucru: cui şi de ce îi este frică de Elena Băsescu? Fata a fost prima care a „lipit" alianţa dintre PD-L şi PSD. N-a fost ea iubita fiului celui supranumit guzganul rozaliu?! Nu l-a cunoscut ea, în sens biblic vorbind, pe cel prin vinele căruia curge sânge roşu pur, PSD-ist?! Şi ce-a fost rău într-asta? Povestea romanţioasă, gen Romeo şi Julieta, s-a dus pe apa sâmbetei. A lăsat în urmă regrete, dar şi alte bârfe. De la Rani la Joe, toţi au trecut pe la Elena, asta dacă ar fi să dăm crezare presei de scandal, care oricum are un talent teribil de a exacerba totul. Dar, revin la întrebarea mea: cui şi de ce îi este frică de Elena Băsescu? De ce atâta înverşunare, atâta hăituială, atâta interes? Pentru ce? Cine s-a simţit ameninţat de prezenţa domnişoarei în politică? Cine a crezut că i se ia locul? Cine a avut convingerea că, dacă va rămâne în peisajul PD-L-ist, Bobiţa, aşa cum este alintată micuţa familiei, va face ceva demn de luat în seamă? Că a ajuns şefă peste tineretul democrat-liberal este adevărat! Dar de aici până la încercarea de linşare a domnişoarei Băsescu mi se pare o lungă cale. Dar, până la urmă, atitudinea cu care a fost tratată este una absolut normală, atunci când ne referim la damele din politichia mioritică. Sunt hulite, scuipate, înjurate, da' mie mi se pare că le încântă, că doar nu dau se
