Interesul cu care "vechiul regim" trata literatura gastronomică, şi nu numai, se vede în toate apariţiile legate de subiect înainte de 1990. Editura Ceres scotea pe bandă ru­lantă cărticele de specialitate, iar la Editura Tehnică apă­reau, periodic, cărţi de bucate (pă­cat că nu se gă­seau şi ingredientele de care aveai nevoie pentru preparatele ale căror reţete erau tipărite în tiraje destul de mari).

O astfel de carte este şi "Băuturi şi preparate din miere", autor Maria Teodorescu, apărută la Editura Tehnică. Lucrarea este îm­părţită în trei părţi: băuturi din miere cu fructe şi plante (hi­dro­meluri, cvasuri, cruşoane sau oţet din miere), dulciuri din miere cu fructe şi arome (turte dulci, fursecuri, che­curi, plăcinte, creme, gla­zuri etc.) şi, de asemenea, consi­deraţii generale asupra proprie­tăţilor nu­tritive şi medica­men­toase ale produselor apicole (miere, lăptişor de matcă, polen, propolis, ceară şi venin). Autoarea a cules, de-a lungul timpu­lui, re­ţete vechi de bău­turi şi pre­parate din miere, pe care le-a pre­parat şi verificat chiar ea în la­bo­rator, ca să se asigure de valorile nutritive şi medicamentoase ale produselor pe bază de miere. "Din marea diversitate a unor reţete de bău­turi şi preparate pe bază de miere, ale unor foarte vechi reţete ro­mâneşti, care nu au văzut încă lumina tiparului, dar care au fost transmise din generaţie în ge­ne­raţie şi reactualizate cu ocazia ul­timelor două războaie mondiale din pricina lipsei de zahăr, am selecţionat şi verificat, din pasiune şi utilitate, o parte din ele (reţete – n.r.)", spune autoarea în cuvântul introductiv al cărţii.

Aflăm din primul capitol că hidromelul era cunoscut încă din antichitate, vechi scrieri antice ci­tând prepararea hidromelului drept băutură fermentată şi al­co­olică. Chiar şi în fertila Dacie se pare că această băutură era cunoscută, deoarece