Iulia DELEANU Variaţiuni pe o temă de Vivaldi Editura Kriterion, Cluj-Napoca, 2008, 248 p. După romanul Kadiş pentru mama mea, publicat la Editura Kriterion în 2005, Iulia Deleanu revine, în 2008, cu Variaţiuni pe o temă de Vivaldi, un nou roman de factură autobiografică, înrudit cu cel precedent. Dacă în romanul anterior accentul era plasat pe relaţia dintre naratoare şi mamă, pe sentimentul tragic al pierderii şi al neputinţei în faţa morţii mamei, în Variaţiuni pe o temă de Vivaldi, Iulia Deleanu face o nouă călătorie în trecut, căutînd repere în care să se regăsească pe sine alături de părinţi, de zeida (bunicul) şi de baba (bunica), ajungînd cu gîndul în acele etape ale vieţii cînd pluralul „noi“ însemna o realitate, şi nu o stare pentru totdeauna pierdută. Retrospectiva nu mai are ca punct de plecare momentul tensionat şi bulversant al morţii mamei – care lasă în urmă regrete şi un sentiment iremediabil de rătăcire şi de dezrădăcinare –, ci un altul, situat la o distanţă de peste trei ani de la rostirea „kadişului“ (rugăciunea spusă la înmormîntările evreieşti), cînd lumea exterioară pare a nu avea alt rost decît acela de a deschide noi portiţe către trecut, singurul timp real care mai contează pentru naratoare. Ca şi în Kadiş pentru mama mea, amintirile nu au o curgere uniformă, o înlănţuire cronologică, ci sînt retrăite după o logică proustiană. Pare că totul în jur poartă semnul vremurilor fericite, abia acum apreciate, conştientizarea fericirii venind prea tîrziu, cînd tot ceea ce a mai rămas este doar simulacrul unei vieţi care reuşea, cîndva, să se dovedească plină de semnificaţii şi de promisiuni. Nostalgia trecutului se face simţită încă din primele pagini, în care este evocată o punere modernă în scenă, la Operă, a piesei Rigoletto. Replici, gesturi, mişcări de scenă devin, pentru Iulia Deleanu, prilej pentru o serie de amintiri din perioada co