S-a stins din viaţă unul dintre reprezentanţii de prim rang ai lingvisticii româneşti: Matilda Caragiu Marioţeanu, membră a Academiei Române, autoare a unor studii şi cărţi fundamentale de dialectologie, istoria limbii, fonologie, gramatică, romanistică; cea mai înaltă autoritate, prin prestigiul operei de o viaţă, în domeniul aromânei. Specialistei de o inteligenţă şi o competenţă remarcabile, bucurându-se de recunoaştere internaţională, îi aparţin volumele Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structural? (1968), Compendiu de dialectologie român? (nord- şi sud-dunăreană) (1975); a colaborat la Crestomaţie romanică (1968) cu capitolul despre Dialectul aromân, la Istoria limbii române (1969), la volumul Dialectologie română (1978) la Lexicon der Romanistischen Linguistik (volumul III, editat de Günter Holtus, Michael Metzeltin şi Christian Schmitt, apărut la Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1989) etc. Studiile şi articolele publicate - chiar la începutul carierei, de exemplu "Sintaxa gerunziului românesc" (în Studii de gramatică, II, 1957) - impresionează prin rigoare şi pătrundere, fiind şi azi de nedepăşit prin fineţea şi pertinenţa observaţiilor şi prin spiritul lor sistematic.
Numele său s-a legat definitiv de descrierea aromânei, la toate nivelurile şi sub toate aspectele lingvistice, de la fonetică la onomastică: Matilda Caragiu Marioţeanu a studiat aromâna cu instrumente filologice, dar şi cu metode moderne, în perioada de mare avânt a structuralismului, contribuind astfel la punerea în circulaţie a unor date importante, necunoscute până atunci. Opera sa e un caz emblematic de asociere între cea mai înaltă competenţă ştiinţifică şi asumarea deplină a identităţii de familie şi a solidarităţii de grup, devenite pasiune şi opţiune de viaţă: temele aromâneşti se păstrează constante de la debutul său ştiinţific, prin editarea primului Li