Cine are impresia ca o generatie de absolventi ai Universitatilor de Arta este doar o suma de promisiuni care vor confirma (sau ba) abia peste ani si ani se insala. O dovedeste recent aparutul catalog Tineri artisti români, intiat in 2001 si editat de atunci incoace de Fundatia Ileana.
Am reflectat daca sa abordam acest aspect sau nu si am luat in considerare un reper centenar – cel al expresionismului. Acolo, tipatul lui Edvard Munch si expresia frusta a unor picturi si gravuri de Ernst Kirchner aveau un rost etic. Artistii insisi spuneau: „Noi suntem expresionisti. Noi tinem din nou la continut, la suflet, la etica". Aici ne e insa greu, adesea, sa gasim rosturile agresivitatii. Astfel, un bloc de locuinte negru – desenat intr-un stil voit mai naiv – ne e prezentat cu flacari in partea de sus, la cornisa; o alta lucrare – o pictura buna, tehnica, interesanta – prezinta o papusa-bebe fara un brat, legata in jurul corpului si la ochi cu un cablu electric; o lucrare de la sectia Sculptura imagineaza niste resturi de oase, tintind spre „sufletul mort al animalelor"; o alta sugereaza gura schimonosita de durere la stomatolog; iar o alta, intr-un cadru sumbru, având in fundal niste fetite dezbracate, ocupa prim-planul cu un barbat gravid... In paranteza fie zis, in editia 2005 a catalogului am mai intâlnit aceasta idee, luminoasa insa, cel mult ca o gluma – un colaj fotografic in care Ea atinge pântecele roditor care ar fi al Lui.
Tot in actuala editie am trecut pe lânga o imagine care exhiba o rana de sub buricul unui personaj masculin, rezultata after shave... De la acelasi autor am reusit sa alegem o imagine cu inscriptia „Bulshit". In editia anterioara se aglomerau, intr-o natura statica, mâini taiate, iar alta piesa, o parodie grotesca a Nasterii lui Venus de Boticelli, imagina scoica plina de sânge, iar pe Venus cu picioare
