Adolescentul care şi-a împuşcat prietenul de joacă este din nou acasă L-am găsit pe Viorel acasă, cu familia, pregătindu-se pentru masa de seară. Tocmai terminase de hrănit animalele care îi sunt atît de dragi. 12 miei, 16 iezi, pe Cireaşa, calul lui, şi pe cei 20 de porumbei. „E mult de muncă, aici, la ţară, dar îmi place să îmi ajut părinţii şi iubesc animalele mult de tot. Îi iubesc pe toţi la fel, dar mieii au ceva special. De aceea mă gândeam să dau mai departe la liceu, la medicină veterinară. Nu ştiu ce o să fac, să văd”, a mărturisit Viorel. Dintr-o dată a tăcut, a lăsat capul în jos şi nu a mai vorbit de planurile de  viitor. „Ce să mai spun despre ce o să fac... Sper să fie bine, să scap de necazul ăsta. Ce-o vrea Dumnezeu...” a spus încet Viorel. Mama băiatului a ieşit din casă plângând, în timp ce Florina, sora lui, a venit lângă el şi l-a îmbrăţişat. „Lasă, o să fie bine, o să vezi. Noi suntem alături de tine şi nu te lăsăm. Facem tot ce putem. O să fie bine!”, îşi încuraja fata frăţiorul mai mic.

Mărţişor la mână, ca să îi poarte noroc

După câteva momente de tăcere, în care se juca cu şnurul de mărţişor legat de mâna, Viorel a spus încet: „Mi l-a dat o prietenă, când am fost la spital, la psihiatrie, să îmi poarte noroc”.

Marian Popa, tatăl său, spune că singura speranţă o are în Dumnezeu: „Şi-o întoarce faţa către noi şi ne-o ajuta. Că am băiat cuminte ce nu s-a văzut. Se pricepe la toate, e săritor şi nu mi-a ieşit o dată din cuvânt. Nici din curte nu iese, la fotbal sau la discotecă. El e cu treaba, cu calul, toată ziua. De când vine de la şcoală şi până intră seara în casă”.

De băiat este alături toată comunitatea din Tătuleşti. Bătrânele aprind lumânări la biserică şi l-au trecut în pomelnice, iar primarul şi şeful de post îl susţin necondiţionat. „Îl cunosc de mic şi ştiu ce copil este. Dacă s-ar putea l-aş lua sub tu