Un divorţ alungă copiii unui fost cuplu într-un „no man’s land“. Iniţial investiţie majoră a celor doi părinţi, cei mici devin după o despărţire motivul disputelor aprinse dintre adulţi. Ceea ce provoacă uneori traume devastatoare pentru copii. Sondajele arată că, în ultimii ani, din ce în ce mai multe căsătorii se termină printr-un divorţ. Cel mai mult au de suferit însă copiii unui cuplu care divorţează. În astfel de cazuri, părinţii încearcă să partajeze timpul petrecut cu cei mici, astfel încât aceştia locuiesc alternativ, o anumită perioadă de timp, la fiecare părinte în parte.
În ţările occidentale, acest obicei a crescut în ultimul deceniu de zece ori, spun sociologii. Practica este însă rezervată, totuşi, doar unei minorităţi şi nu interesează decât mediile sociale „cele mai favorizate din punct de vedere cultural“, susţine Sylvie Cadolle, o specialistă franceză în sociologie.
De obicei, o asemenea practică necesită din partea fiecărui părinte mijloacele financiare necesare pentru a putea găzdui copiii, o locuinţă decentă şi o slujbă care să permită suficient timp acordat celor mici.
Rolul taţilor a crescut
Adeseori, părinţii nu se înţeleg în privinţa timpului petrecut cu copiii, ceea ce are un efect negativ asupra celor din urmă, sunt de părere pedopsihiatrii. În ultimii ani însă, modul de organizare a societăţii moderne – în care rolul taţilor a devenit din ce în ce mai important în creşterea şi educaţia celor mici – a dus la practica din ce în ce mai frecventă a creşterii alternative a copiilor de către părinţii divorţaţi.
„Nu pot decât să aplaud implicarea din ce în ce mai frecventă a bărbaţilor în procesul de creştere a copiilor“, afirmă pedopsihiatrul Marcel Rufo. „Pe de altă parte, un copil are nevoie de doi părinţi şi de o casă“, atrage acesta atenţia. Rufo constată dimensiunea
