La Curtea de Apel se judecă de cinci ani dosarul lui Georgică Biji, acuzat de trafic de papagali. La deschiderea lui, procesul a făcut mare vâlvă, dat fiind că era prima oară când în România cineva era trimis în justiţie pentru o infracţiune ecologică.

Acum, procesul a fost uitat. Cu excepţia procurorului, a judecătorilor şi a avocaţilor lui Georgică Biji, nimeni nu se mai interesează de el. Nici măcar Georgică Biji, ajuns între timp unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară. L-a dat în grija avocaţilor, care, din când în când, îl sună pentru a-l informa aşa, în treacăt că procesul a fost din nou amânat. Georgică Biji s-a prezentat o singură dată în instanţă. La prima şedinţă, cea de la fond. De atunci n-a mai fost nevoie de el. Procesul şi-a urmat destinul prin imensitatea fără hotar a justiţiei noastre. A urcat încetul cu încetul până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De aici s-a abătut niţel, ca şi cum ar fi vrut să mai schimbe aerul, pe la Curtea Constituţională.

Când s-a întors, cei de la Înalta Curte au bătut din palme exclamând: Ei drăcie, s-a întors iar la noi! şi, ca să scape de el, l-au trimis înapoi la Curtea de Apel. Curtea de Apel a stat o clipă pe gânduri, după care l-a trimis, la rându-i, răsuflând uşurată, la Parchet, pentru refacerea anchetei. Între timp, procurorul care deschisese dosarul plecase din magistratură şi se angajase ca interpret la mandolină pe o gondolă din Veneţia. Noul procuror, un tânăr ambiţios, se apucase de refacerea anchetei fără a-l mai chema pe Georgică Biji. Asta pentru că refacerea anchetei se rezumase la schimbarea ordinei în dosar a câtorva documente. Fericit că a mai dat gata un dosar (mai avea vreo mie de rezolvat!), procurorul l-a retrimis la Curtea de Apel.

Totul a început cu şapte ani în urmă (ancheta penală a durat doi ani), când Georgică Biji descoperise într-un sat de