Sala de cinema este o ruină, iar reabilitarea durează de patru ani

Directorul Dumitru Vlăescu nu mai are nicio speranţă în renaşterea vremurilor de glorie ale instituţiei sale.

În anul 2003, la Republica se derula filmul „Mihai Viteazul". Mândria evenimentului o constituia achiziţionarea noului sistem stereo Dolby Surround, fiind primul cinematograf din provincie care a beneficiat de un astfel de sistem. Însă, aceasta a fost ultima sa realizare.

Căzut şi el în plasa oamenilor de afaceri, afişul pe care se poate citi „cinematograf în renovare" va sta mult şi bine în vitrină.

Directorul Dumitru Vlăescu îşi aminteşte de vremurile glorioase, în care sălile pe care le administra deveneau neîncăpătoare, atât înainte, cât şi după 1989. Asta în contextul în care celelalte sucursale cinematografice se confruntau cu periculoasa tranziţie de la comunism la capitalism. Întreprinderea adaptată la noul sistem a făcut din Republica şi din grădinile de vară un adevărat lăcaş de răsfăţ pentru cinefilii anilor '90. Vlăescu a ţinut să menţioneze că au fost vremuri când profiturile depăşeau un miliard şi jumătate de lei vechi.

„Era ceva ieşit din comun, rulau filme în 200 de localităţi, astăzi ce se mai petrece în fostele cămine culturale? Se alege praful de ele sau au loc petreceri cu manele", regretă Vlăescu.

Convingerea că publicul de film nu este şi cel de teatru, pe lângă adaptarea la cerinţele cinefililor, direcţiunea a considerat că acesta trebuie şi un pic educat. Aceasta a constat în aducerea de oameni de ordine, coşuri de gunoaie şi nelipsitele pungi de popcorn, pentru ca oamenii „să nu mai vină cu seminţe de acasă".

„Ne adaptam cerinţelor publicului. Săptămânal, aveam câte un film în avanpremieră", îşi aduce aminte Vlăescu, care a mai adăugat că, în acei ani, mereu s-a menţinut în topul primelor cinematografe ale ţ