"Tell that bitch to be cool! Say, bitch be cool! Say, bitch be cool!"
Avem oferte de criza, meniuri de criza, salarii de criza, preturi de criza, bauturi de criza si orice-te-poti-gandi de criza. Nici nu trebuie sa gandesti prea mult. E cea mai la indemana formulare (ceva + criza => wow!) si toti cred ca folosind-o dau direct intr-un marketing genial mustind de spiritualitate. Adaugand criza cu criza, repetand criza, tipand criza, trezindu-ne si culcandu-ne in criza, am ajuns sa fiu satul de criza. Cu sau fara substanta, cu sau fara exagerare media, criza (ca laitmotiv) incepe sa fie depasita si obositoare.
Anul trecut, cand pe la noi totul era infloritor, un prieten imi spunea ca legatura lui din China asteapta sa treaca Olimpiada pentru a-si da seama daca nu cumva ne indreptam spre catastrofa. In decembrie vorbeam de sange pe perete in timp ce toata lumea era perfect convinsa ca nu va fi mare lucru. In februarie eram intr-o plina criogenie financiara. Zilele astea legatura din China spunea ca incepe treaba sa reintre in normal. Nu spun ca perioadele grele s-au terminat. Totusi, problemele economice personale si mondiale nu mai sunt o noutate, asa ca e timpul sa nu mai tipam "Sariti ca ne mananca pe toti".
Tot felul de teorii mi-au trecut pe la urechi. Le citez pe cele mai extreme:
nu exista o criza, e totul fabricat si de asta profita toata lumea pentru a nu-si plati facturile * capitalismul a luat sfarsit, e nevoie de interventia statului (o placa veche ce ne-a adus deja bucurie, pionieri si egalitate);
sunt urmele decaderii societatii umane, iar in 2012 o sa murim toti (yeey!);ne pregatim pentru un razboi mondial cauzat de foamete …
Incredibil cat de rau pot devia oamenii cand sunt confruntati cu o situatie necunoscuta. Aberatiile cu sfarsitul lumii si al capitalismului ajung sa intre usor in discutie si sa f
