De la instalarea sa, actuala putere calca în strachini haotic, dar cu asiduitate, obstinatie si „avânt pionieresc“. Dezgustat si eu, ca multi altii, de spectacolul public, nu as fi iesit la rampa daca nu as fi fost martorul unei situatii scandaloase ivite în chiar zona mea profesionala. Este vorba de un grav abuz la care este supusa institutia în care lucrez: încercarea de a spolia Muzeul National de Arta al României de iconostasul Bisericii Cotroceni. Cunoscând deci situatia din sursele cele mai directe, scriu în nume personal, exprimându-mi propriile opinii.

Scurt istoric al problemei

Biserica Manastirii Cotroceni, pe care domnitorul Serban Cantacuzino a ctitorit-o în anul 1679, înzestrând-o cu pretioase obiecte de cult – argintarie, broderii, icoane, mobilier si, nu în ultimul rând, un superb iconostas –, a avut parte, de-a lungul timpului, de numeroase tribulatii. Acestea au culminat cu stricaciunile produse de marele cutremur din 1977. Atunci, inventarul bisericii a fost încredintat spre pastrare, cu acte în regula, Muzeului National de Arta al României (la ora aceea, Muzeul de Arta al RSR). În furoarea sa demolatoare de asezaminte ecleziastice, Ceausescu a dispus demolarea bisericii în anul 1984.

Între timp, „custodele“ obiectelor în cauza – Muzeul de Arta – a facut exact ce trebuia sa faca: mereu cu profesionalism, le-a restaurat, le-a conservat, le-a valorificat, integrându-le în expunerea permanenta a galeriei de arta veche româneasca, inaugurata în anul 2002. Pentru oricine a cunoscut aceasta galerie în vechea sa prezentare, pe când muzeul functiona doar în aripa Stirbey a fostului palat regal, progresul este evident, atât ca anvergura a expunerii, cât si ca viziune muzeografica.

Evolutii recente

În incinta Palatului Cotroceni, devenit la începutul anului 1990 sediul Presedintiei, a fost deschis un muzeu de conjunctura, subordo