Acesta este strigătul de disperare al unui cititor al ediţiei noastre electronice de ieri. Scris, probabil, inspirat de pierderea funcţiei de vicepreşedinte al partidului de către senatorul constănţean Puiu Haşotti.

Normal este ca, după ce apare un hop într-o formaţiune politică, cel care provoacă problema trebuie să o şi rezolve. Iar în situaţii de criză trebuie să îşi dea demisia. Pentru că este normal ca, o dată ce imaginea PNL este legată de cineva, acel cineva are obligaţia să răspundă. Iar dacă cel care a pierdut nu se poate concentra asupra măsurilor ce trebuie luate, conducerea partidului stabileşte priorităţile pentru viitor. Cu alţi oameni. Sau cu o parte dintre cei vechi. Nu cu cei care au pierdut. Dar, nuuuu. La noi nu este aşa. Haşotti pierde, mereu, de ani buni încoace. Indiferent unde a candidat, în afara partidului, a pierdut. În interiorul lui, nu. Acolo a fost cel mai mare. Mai ales la PNL Constanţa. Numai că i s-a înfundat. Membrii partidului s-au reunit, au strâns rândurile, şi au votat împotriva lui. Şi cel care pierde ar trebui să îşi dea seama de cât rău face partidului. Din interior. Şi să plece. Să lase locul altora. Numai că nu prea are cui. Pentru că Haşotti, prin oamenii săi, a monopolizat partidul. Deşi mulţi dintre ei au pierdut ca şi el. Ionel Chiriţă a câştigat la ultimul congres, dar a pierdut la alegerile locale postul de primar. Gheorghe Hânsă, de la Cernavodă, a pierdut funcţia pe care se afla. Jean Paul Tucan, cel adus cu surle şi trâmbiţe de PNL pentru a-l înfrunta pe Tudorel Calapod şi pe Nicolae Matei, a părăsit, cu coada între picioare, competiţia pentru Năvodari. Şi Ion Melcea, de la Grădina. Ce, în altă parte a fost mai bine? La Mangalia, la Eforie, la Ovidiu, la Murfatlar, la Tuzla? Nu. La Constanţa, se vorbeşte chiar că l-a trădat pe Victor Manea. Nu că ar fi câştigat acesta în faţa lui Mazăre, dar, prin atitud