În ultimele două săptămâni, un nou subiect de aprige dezbateri a apărut în societatea românească: proiectul noului Cod Penal. Textul a stârnit vii critici atât din partea practicienilor, cât şi din partea societăţii civile şi a presei. Se reproşează mai ales lipsa unei consultări reale pe parcursul elaborării Codului, precum şi vicii serioase de substanţă, cum ar fi, de exemplu, reducerea drastică a limitelor maxime de pedeapsă (uneori până la o treime – adică de la maximum de 15 ani la maximum de 5 ani), decizie care antrenează micşorarea semnificativă a termenului de prescripţie pentru respectivele infracţiuni, fapt care duce la închiderea dosarelor mari şi asigură impunitatea infractorilor. Vom analiza în detaliu toate aceste critici mai jos.

În replică, Ministerul Justiţiei încearcă să liniştească spiritele, afirmându-şi disponibilitatea de a corecta eventuale erori, dacă vor exista argumente convingătoare. Promisiunea ar fi credibilă, dacă, în acest moment, ministerul ar mai avea vreun control oarecare asupra textului noului Cod. Dar nu are. Guvernul şi-a spus ultimul cuvânt atunci când a trimis proiectul Codului Penal în parlament. Cei care mai pot aduce amendamente acestui text sunt doar parlamentarii (singura contribuţie a ministerului ar fi să nu se opună la cele bune). Pe de altă parte, rămâne un mister dacă ministerul a fost convins sau nu de gravitatea şi validitatea criticilor formulate până în prezent.

Critici legate de proces

Nu a existat o consultare reală cu privire la acest proiect nici cu societatea civilă şi nici cu comunitatea profesională.

Codul Penal este legea care ar trebui să reflecte cel mai fidel valorile societăţii, sancţionând conduitele pe care aceasta le identifică drept cele mai reprobabile cu pedepse gradate, în funcţie de gravitatea fiecărei fapte. De aceea, poate mai mult decât în cazul altor acte normative