Sub numele unei reviste, bine vândută pe continentul nord-american, s-a tipărit încă de la apariţie următoarea prevenire: Nimic din ce veţi citi în aceste pagini nu e adevărat.

În cazul romanelor şi, în general, al prozei de ficţiune, o astfel de precizare chiar se impune. Numai că în revista în chestiune apar ştiri, reportaje şi dezvăluiri, în care nimic, dar absolut nimic nu se adevereşte. Localităţile de unde transmit reporterii nu există pe hărţi, persoanele din fotografii au identitatea trucată, iar întâmplările, care-s redate amănunţit şi credibil, sunt toate născociri.

Tirajul de sute de mii de exemplare revista îl face mai ales prin ştirile de genul "Câţiva savanţi de la Smith Center din California au descoperit că bărbaţii care poartă chiloţi galbeni sunt părinţi iubitori şi familişti convinşi". Tehnologia ştirilor inventate speculează nevoia de excentricităţi ale publicului mare, plictiseala din jurnalele serioase, foamea de grozăvii a unei lumi în care evenimentele zilnice sunt rare şi nici măcar nu-s evenimente, precum şi încrederea omului de rând în omul de ştiinţă. Omul de rând nu-şi pierde niciodată speranţa, iar ca să poată adormi consolat şi să poată visa frumos e destul să citească seara, că undeva cineva are soluţii la tot ce nu merge cum trebuie în viaţa lui.

E ca la rugăciune: nu crede, dar bifează, pentru orice eventualitate, închinatul ţine un ritual acoperitor. Nu crede în efectul chiloţilor galbeni asupra armoniei din casă, dar nu-i deloc rău că nişte savanţi sunt preocupaţi de situaţie. Redactorii revistei stăpânesc atât de exact mecanismele nevoii populare de a crede, încât cele mai multe din braşoavele lor sunt preluate imediat de agenţii de presă internaţionale la secţiunea "Diverse" sau la secţiunea "Curiozităţi". Şi apoi, prelucrate, adaptate sau traduse ca atare apar în mii de tabloide din toată l