La alegerile din toamnă, unul din trei alegători a optat pentru Partidul Democrat-Liberal şi din motivul că a promovat tineri pe liste, scutiţi de experienţa haznalei politice dîmboviţene. Theodor Paleologu era unul dintre ei. A candidat în Co-legiul nr 9 din Sectorul 2 al Capitalei, învingînd-o pe mult mai experimentata Mariana Cîmpeanu, fost ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale în Guvernul Tăriceanu. Deşi nu a dus o campanie zgomotoasă, bucureştenii l-au preferat pe el. Venea cu prospeţimea aerului parizian, cu privirea înaltă a unui diplomat de carieră, cu neprihănirea celui care nu s-a închinat la porţile (a)sfinţite ale Modroganilor. Şi nu avea decît 35 de ani. Folosindu-se de rezonanţa numelui său de familie, fără prea mare efort, s-a trezit numărul 1 într-un colegiu care avea arondată o zonă unde predomină casele care au scăpat buldozerelor lui Ceauşescu. A avut avantajul unei copilării prin Armenească, unde a cunoscut nu numai oameni, ci şi caractere. Biblioteca tatălui, parfumul vremurilor de altădată, istoria neamului său, pinacoteca, colecţia de stampe, întinsă pînă prin secolul al XVIII-lea, l-au recomandat ca pe un viitor om politic de ţinută. Anvergura educaţiei sale nobile, calităţile dobîndite prin şcolile pariziene, prilejul de a cunoaşte personalităţi ale lumii, cînd alţi semeni de-ai săi visau viitorul ca pe o iluzie a realităţii, toate îi brodau aura de hermeneut căzut într-o hazna. Parcă mai văd şi acum admiraţia din ochii babelor ţărăniste care, pe Spătarului, Olari sau Făinari, îl aşteptau ca pe un nou senior al politicii. Au trecut trei luni de zile şi dinspre palatul din marginea parcului-muzeu al lui Dimitrie Gusti tot mai bate vîntul îngheţat al neputinţei. Sediul Ministerului Culturii a rămas în aceeaşi clădire, monument marca Răzvan Theodorescu. Doar oamenii s-au schimbat, zidurile au rămas, la fel ca şi birourile. Theodor Pale