Călin Popescu Tăriceanu a fost debarcat de baronii locali ai partidului, înnebuniţi la gândul că vor trebui să stea mult timp departe de ciolan.
Deşi nu obişnuiesc să-mi justific scrisul, în cazul schimbărilor de la PNL simt nevoia s-o fac. Am toată admiraţia pentru Crin Antonescu. La una dintre emisiunile Zig-Zag de la Antena 3 am avut cu noul preşedinte al PNL un dialog de o subtilitate intelectuală cum n-am avut nu doar cu politicieni, dar şi cu oameni de cultură.
Cred că domnia sa, dacă va învinge la examenul electoral din toamnă, va fi preşedintele de care România europeană are nevoie. Cred şi eu, asemenea altor analişti, că Traian Băsescu nu trebuie să mai obţină un nou mandat de preşedinte. Cei cinci ani de până acum sunt suficienţi.
Având însă în faţă cinci ani de şefie, dar mai ales lipsiţi de grija unui nou examen electoral, Traian Băsescu va reuşi să-şi îndeplinească visul: cel de a transforma România într-o republică bananieră.
Aceste două adevăruri nu pot însă să mă transforme într-un entuziast isteric al celor întâmplate la Congresul PNL.
Aşa cum am arătat încă din primul editorial al acestei serii, ca jurnalist adept al transparenţei, nu pot trece peste întrebarea: De ce a fost schimbat Călin Popescu Tăriceanu? E o întrebare pe care trebuie să ne-o punem, deoarece Călin Popescu Tăriceanu şi întreaga sa echipă au căzut fără ca vreun vorbitor, inclusiv câştigătorii să le fi reproşat ceva. Ba mai mult, pentru a întări nota de absurd, toţi cei care s-au referit la Călin Popescu Tăriceanu l-au apreciat. Nici nu aveau cum să vorbească altfel despre fostul premier. Când Traian Băsescu l-a debarcat pe Petre Roman, chiar dacă la reuniune nu s-a făcut mare caz de asta, Partidul Democrat ajunsese într-o situaţie critică. Propulsarea lui Traian Băsescu s-a bazat pe credinţa delegaţilor că au găsi
