Miriapodul
Greu e, Doamne - ce zici, oare? -
s-aibi o mie de picioare:
treişpe, dacă mi se rup,
alte nouăzeci, în grup,
la spanac, vor să mă ducă,
alte-optzeci vor la lăptucă,
patru'ş'cinci (îmi ticăie
inima!) şonticăie,
optşpe dorm sau mă înţeapă,
unora, un soi de apă
tulbure le curge, - eu
bănui că din calcaneu...
Veşnic să ridici o mie
de picioare! Baremi mie,
Doamne, dă-mi, prin colb sau rouă,
nouă sute nouă'j'nouă!
Cameleonul
Soarta bietelor lacerte
de copac e că-s incerte
la culoare,-n zori îs roz,
verzi, când umblă prin rogoz,
albăstrui în lac, şi sure
printre blocuri gri... Obscure,
dacă plouă,-n ceaţă spelbe,
târguind, li-s, ca în selbe,
solzii: policromi şi-n febră;
fac dungi albe lângă zebră.
Pe ecran, dacă se plimbă,
repede culoarea-şi schimbă,
ameţindu-le, de lunea
până luni, televiziunea.
Cameleonul, - când, cu alte
fiare,-n cerurile-nalte,
între îngeri, va să suie -,
poţi să-l iei de unde nu e,
căci nici sângele de sevă
rece, nu i-l ştii de-adevă...
Kakadu & Papagai
Un kakadu şi-un papagai
se gâlceveau în legătură
cu ai şi u, cu u şi ai,
ţinând-o într-o-njurătură:
măi, pagagu!
băi, kakadai!
eşti gaipaka!
eşti dupaga!
io, gaipudu?!
tu, dukapa!
aş, dupagai!
uş, pakadu!
marş, dupadu!
şiţ, pakapa!
zât, gaidudu!
huo, dudupa!
Nemaiavând ei încotro
se-mpacă, nu mai scot un mau,
şocaţi că u se face o,
iar ai - mai (p)lat decât un au.
Amici îs dom