Clipa mea franceza a fost inuman de scurta: n-am decit o solutie - s-o repet... Pentru ca, repet, Parisul creeaza dependenta... Citeam, nu demult, un sonet al lui Tudor George despre un moment crucial din viata marelui critic de arta Eugen Schileru: "E prea tirziu ca sa mai vad Parisul!" ...suna primul vers. Schileru, desi a avut multe invitatii in capitala Frantei, a fost lasat de comunisti sa plece la Paris abia pe la 56 de ani; un critic de arta mare, musai sa stea in Luvruo zi macar, daca nu o saptamina. Musai sa se plimbe prin Montmartre si sa vada NotreDame. Ei bine, constient ca este un ghinionist, Schileru, odata ajuns in Orasul Luminilor, a... refuzat sa mai intre-n Luvru, multumindu-se sa stea intr-o cafenea, in fata muzeului, si sa priveasca vizitatorii cum intra si cum ies... Ciudat, nu? A doua conexiune introductiva: Paul Anghel, un scriitor pe nedrept uitat azi, a scris o carte care se intitula O clipa in China. El explica logic ca a sta o luna in tara lui Confucius echivaleaza cu ...doar o clipa. Ei bine, intelegeti acum de ce afirm ca am stat o clipala Paris, cind era prea tirziu. Dar decit deloc... Pentru generatia baiatului meu cel mic, o deplasare acolo inseamna un drept cistigat prin democratie. Mie, inca traumatizat de ceea ce-a fost aici pina-n '89, mi se pare un privilegiu. Si am realizat ca Parisul poate deveni un viciu: ce vice impuni, dit Paris! Parisul creeaza dependenta, deci; creeaza complexe; creeaza suspine interminabile. Din multe puncte de vedere... Am fost, printre altele, pe acoperisul orasului, in Turnul Montparnasse, la etajul 59: de-acolo am vazut tot ce n-am putut vizita, cu piciorul, in clipa tardiva a deplasarii. Ascensorul cel mai rapid din Europa te duce-n numai 38 de secunde sus, aproape de cer. Am mai vazut de-aproape Turnul Eiffel - care seara este impresionant (pacat ca acolo esti agresat de negrii care vind brelocuri cu