Când am ieşit dimineaţă din casă, am simţit că sunt urmărită. M-am uitat în toate părţile, dar nu am văzut nimic deosebit. Şi totuşi senzaţia că aş fi spionată prin binoclu sau prin cătarea unei puşti nu mă părăsea. Un al şaselea simţ îmi spunea că ceva nu este în regulă. Un freamăt uşor îmi ajunse la urechi. Am ridicat neliniştită privirea. Florile din curte străluceau multicolor în lumina soarelui de iulie şi doar frunzele nucului se legănau încet deasupra grădinii. Am vrut să plec, dar ceva parcă mă pironise pe mozaicul terasei. Nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la copac. Şi, dintr-odată am înţeles ce se întâmplă. Printre crengile sale bogate am zărit câteva puncte strălucitoare, de o imobilitate stranie, care mă fixau insistent. Am desluşit, cu greu, siluetele mai multor corbi înghesuiţi unul lângă celălalt pe o ramură. Am avut senzaţia bizară că mă aflu în faţa plutonului de execuţie pregătit să-şi facă datoria. M-am scuturat ca să îndepărtez asemenea gânduri culese, parcă, din filmele horror şi am agitat braţele spre ei ca şi cum aş fi vrut să-i lovesc. Brusc şi-au luat zborul şi s-au făcut nevăzuţi.

Am răsuflat uşurată şi m-am pregătit de plecare. în stradă am simţit cum reîncepe coşmarul. în faţa mea, trotuarul era presărat cu pene negre. Parcă lipiţi de asfalt, fulgii fremătau, încercau să se ridice, să-şi ia zborul, dar trecătorii îi călcau în picioare şi ei rămâneau acolo, ca prinşi în capcană. Un vânt rece îmi trecu pe lângă urechea dreaptă şi am văzut cu coada ochiului o pasăre neagră care mă depăşeşte razant şi se aşează pe gard la câţiva metri distanţă. Unul din corbii din nuc, mi-am zis, şi am strâns cu putere cureaua genţii pe care o purtam pe umăr, ca să fiu sigură că mă pot apăra dacă îndrăzneşte să mă atace. Ochii lui erau sticloşi ca două mici lunete aţintite asupra mea. Cum de mă recunoaşte dintre atâţia trecători? m-am înt