Scrie Alex. Stefanescu in România literara (nr. 9, 6 martie 2009): „In ultimii ani am citit mai mult de o mie de carti proaste. Despre patru-cinci sute dintre ele am scris in diverse reviste si am vorbit la radio. Doua sute cincizeci din scurtele mele comentarii critice vor aparea intr-un volum".
O prima observatie, inainte de a merge mai departe: daca, asa cum se spune, cartile se scriu din carti, tomul promis de redactorul-sef al României literare va dovedi, daca mai este nevoie, ca, la o adica, din multe carti proaste se poate scoate o carte buna, desi, daca este vorba doar despre o antologie, nu putem sa ne asteptam ca o suma de nulitati sa dea, potrivit oricarei matematici elementare, altceva decât un multiplu de nulitate. Citim mai departe: „Asist, de mai multa vreme, la o revarsare de literatura fara valoare in spatiul public, comparabila cu o maree neagra. Nu este vorba de exceptii nefericite, usor de ignorat, ci de un adevarat fenomen, care mareste raul de care sufera oricum in prezent literatura româna: scaderea vertiginoasa a numarului de cititori ai ei". Fenomenul semnalat este neindoielnic si de o gravitate intelectuala imensa. Ne-am astepta ca o asemenea „maree neagra" sa suscite dorinta gasirii unei explicatii si, eventual, tentatia de a o stavili. Explicatia mi se pare la indemâna oricui: cartile confera prestigiu (intelectual) autorului si nimeni nu da pe afara de un asemenea atribut. Profuziunea unor atari productii (nu le numim literare) se datoreaza nu doar formulei „mult, multi, dar prosti", ci mai ales faptului ca cei prosti, multi dintre ei, au bani si cu bani poti sa faci azi orice, inclusiv sa-ti platesti o portie de fumuri literare. La urma urmelor, câti din anturajul unor astfel de „autori" il citesc pe Alex. Stefanescu pentru a afla ca tu comiti maculatura?!! (Cei care, eventual, cred ca exagerez ar trebui sa obser
