Deşi unii au impresia că însoţitorii de bord nu ştiu decât să stea pe culoar şi să servească, aceştia nu urcă în avion decât după cursuri speciale de pregătire la Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă. Admiterea constă în examene la limba engleză şi geografia României şi a Europei. Dacă au luat examenul, candidaţii trebuie să mai treacă de un filtru: testul medical. Giroscaunul şi barocamera

Cele mai temute probe-filtru sunt giroscaunul şi barocamera. Giroscaunul este un dispozitiv electromecanic cu faimă proastă. „Pentru că nu este tocmai plăcut”, subliniază Bogdan, care, ca toţi aspiranţii la meseria de însoţitor de bord, a avut „ceva emoţii” la proba cu pricina.

„Eşti legat de scaun cu o centură de siguranţă şi eşti învârtit cu viteză în jurul propriei axe”, povesteşte Bogdan Lascu. „După ce se opreşte, eşti pus să te ridici, să întinzi mâinile în faţă şi să faci câţiva paşi. În felul acesta îţi testează echilibrul. Cei care au probleme nu reuşesc: se împleticesc şi cad.”

În barocameră este recreată presiunea din interiorul avionului. „E o cameră normală, dar condiţiile de presiune sunt speciale”, ne explică în continuare Bogdan. „Se simulează o decolare, o aterizare, în timp ce eşti legat la nişte aparate care îţi monitorizează semnele vitale.”

Ca să treci cu bine de această probă, „este foarte important şi felul în care te autosugestionezi”, consideră Bogdan. „S-a întâmplat ca cineva care a dat proba odată cu mine să aibă probleme.

Condiţiile nu erau extreme, presiunea din interior nu se schimbase dramatic, dar felul în care a abordat psihic proba a pus persoana respectivă în dificultate.” 

Examenul medical la admiterea în şcoală este foarte strict. Inima, plămânii, vederea, auzul, toate trebuie să funcţioneze ceas, dar ca metode de evaluare „giroscaunul şi barocamera sunt cele ma