Cu ani în urmă, când „Ceaiul de la ora 5“ era emisiunea nr.1 a României, am trăit o experienţă uluitoare. Cea mai citită revistă de scandal a vremii îmi afişase poza pe prima pagină, cu un titlu abracadabrant: „Marina Almăşan l-a bătut, în public, pe Victor Socaciu“. Lămuririle urmau undeva, în mijlocul revistei: cică Victor, beat pulbere, se dăduse la o jună platinată, iar eu am sărit ca o leoaică, la bătaie, sub ochii câtorva zeci de privitori.
O asemenea ficţiune dezarmantă a fost urmată de tot tacâmul de consecinţe: revoltă, tragedie în familiile noastre, nervi, procese interminabile.
Totul s-a curmat prin moartea neaşteptată a şefului publicaţiei cu pricina, pe care avocaţii ziarului l-au scos, post-mortem, unic răspunzător.
Procesul a fost îngropat, nu însă şi aversiunea mea faţă de acest gen de literatură. De atunci mi-am construit viaţa departe de lumea presei de scandal, de evenimentele mondene, despre care, oricum, nu am o părere bună.
Reacţiile pe care le-a stârnit Mihaela Rădulescu, externalizând tevatura din viaţa ei de familie, sunt controversate: le găsim în presă, pe bloguri, în emisiuni, la colţul străzii. Unii apără mama şi copilul, găsindu-i toate vinile din lume şarlatanului miliardar, alţii, dimpotrivă, fraternizând cu tatăl, aruncă găleţi de lături în capul controversatei vedete tv.
Până una-alta, efectul e unul singur, poate şi cel scontat: emisiunea Mihaelei se vinde mai bine ca oricând, patronii trustului rugându-se ca acest circ să continue. Mulţi cred că scandalurile repetate o vor elimina pe Mihaela de pe piaţa media.
Eu zic că, deocamdată, n-o paşte acest pericol. Fata ştie bine ce face, întreţine, cu bună ştiinţă, focul aprins, va fi oricând pregătită să inventeze altceva, la fel de eficient: şi-l va recupera pe Bănică jr. de la Andreea Marin, va candida
