Dragoş Pănescu, consilier juridic, avea 34 de ani în 1989 şi locuia în Bucureşti. A fost primit în partid chiar în anul "marii revoluţii". Aveai studii superioare, nu puteai fi membru de partid, pentru că aşa spunea "regulamentul".
Însă, în acel an, au fost obligaţi să-l primească, pentru că abia se căsătorise şi trebuia să devină şi el membru de partid. Era ca şi cum intrai în "rândul lumii". "Am fost obligat să fiu membru de partid pentru că Tovarăşa a constatat că regula după care numai ţăranii şi muncitorii sunt membri de partid, nu ducea la creşterea nivelului intelectual... aveau nevoie deci şi de oameni cu studii superioare: jurişti, economişti, şi aşa mai departe.
Trebuia să faci astfel de compromisuri, ştiind că îţi asigurai cât de cât libertatea", spune Dragoş Pănescu. A absolvit Facultatea de Drept la fără frecvenţă şi, neavând repartiţie, şi-a găsit de lucru tocmai la Călăraşi. Locuia în Bucureşti şi făcea naveta. Viitorul consilier juridic, Dragoş Pănescu, lucra la Consiliul Judeţean al Sindicatelor, care nu era neapărat o organizaţie politică, dar care se afla sub marea umbrelă a Partidului Comunist Român.
"După vreo două luni de la angajare, primesc un telefon... eram chemat la cadrele Consiliului Judeţean Călăraşi, să mă duc la UGSR. Am intrat în birou, şi un domn mă întreabă cu ce mă ocup. I-am spus..., deşi nu aveam nimic de făcut, îmi convenea că învăţam, aveam un post totuşi de jurist consult. Apoi mă întreabă dacă ştiu de Legea 22, cea care se referea la activitatea gestionarilor. Zic «cum să nu ştiu, ştiu». Spune: «Nu, nu de cea din '84 vorbesc, nu din '69!». Nu auzisem de ea, nici nu era publicată măcar. Scoate el un text, mi-l arată şi zice: «persoanele care lucrează cu acte de muncă, la astfel de serivicii, sunt consideraţi membri de partid». Mai mult, se presupunea că trebuie să-mi
