După încărcătura paginilor agendei, este evident că la Cabinetul 2 a fost una dintre cele mai aglomerate zile ale anului 1989. Prima intrare în biroul Elenei Ceauşescu s-a înregistrat la ora 8:55, iar ultima ieşire la 18:50. Sunt menţionate 17 întrevederi şi o şedinţă CPEx.
Nici din presa zilei, nici din agenda Cabinetului 2 nu reiese că acea zi e pentru Nicolae şi Elena Ceauşescu mai însemnată decât 23 august sau 1 mai, sărbători "cu roşu" în calendarul partidului. Căci la acea şedinţă CPEx, ţinută între orele 10:30-11:10, s-a anunţat rambursarea integrală a datoriei externe a României. Proiectele cele mai însemnate pentru viitorul apropiat n-au fost însă discutate în CPEx, nu vor fi dezbătute nici în plenara conducerii partidului, ci între soţii Ceauşescu. La Cabinetul 2, intrarea lui Nicolae Ceauşescu nu este însă consemnată niciodată, căci doar "subalterna" mergea la el. Intra la Cabinetul 1 - unicul demnitar cu acest statut - neanunţată.
Înainte de şedinţa CPEx din 31 martie 1989 au fost chemaţi, zăbovind puţină vreme, la Cabinetul 2, Silviu Curticeanu şi Emil Bobu. "Tov. Poliana" a fost reţinută, în schimb, aproape jumătate de ceas.
După şedinţa CPEx a fost chemat Ştefan Andrei, Emil Bobu (în total, de cinci ori menţionat în acea zi!), Silviu Curticeanu, Gheorghe Oprea, Gh. Antonescu (?) şi Paul Niculescu-Mizil.
Paul Niculescu-Mizil fusese unul dintre apropiaţii lui Nicolae Ceauşescu la venirea acestuia la putere. Se spunea despre ei că şi semănau. Mai târziu, când copiii lor se făcuseră mari, părea că se vor încuscri. Între 1978 şi 1981, Niculescu-Mizil fusese ministrul Finanţelor. Creditele luate în acea perioadă n-aveau însă cum fi din iniţiativa lui - dacă şi producţia de şuruburi era decisă de Ceauşescu, i-ar fi lăsat el pe alţii să hotărască asupra datoriei externe? În 1989, Niculescu-Mizil era preşedintele C
