Regizorul Tom Tykwer trebuie ca a prevazut criza financiara atunci cand a pornit la drum cu proiectul filmului The International. Sau poate ca nu, dar momentul pentru un film in care personajul negativ este o banca nu putea fi mai bun, mai cu seama ca sentimentul care ar trebui sa ne incerce la final este "hai sa gasim toti bancherii smecheri si sa le infigem cate un glont in cap".
Un thriller rapid, antrenant, excelent filmat, dar poate prea conspirationist pentru unele gusturi si minti mai sceptice: otraviri misterioase si politicieni asasinati in spatele carora se afla o banca luxemburgheza implicata in vanzarea armelor produse in China catre israelieni si teroristi. Bineinteles ca in hatisuri e implicata toata lumea, nu doar Hezbollah si Mossad - politia de peste tot, CIA, securitatea rusa. Toata lumea. Si impotriva tuturor se arunca doi idealisti insetati de dreptate: agentul Interpol Louis Salinger (Clive Owen) si partenera lui, interpretata de Naomi Watts (personajul ei e femeie maritata si cu copil, pentru ca "The International" e un film atat de serios, incat nici nu trebuie sa-ti treaca prin gand ca ai sa o vezi pe Watts goala la un moment dat).
Un personaj important in tot paienjenisul este un neamt batran, Wilhelm Wexler (Armin Muell-Stahl), in trecut un militant comunist (fost idealist, un fel de Salinger la batranete, caruia idealurile i-au murit). Acum este om de legatura intre bancheri, un tip fin caruia ii place sa intalnesca asasini in galerii de arta. Asta e pretextul pentru una dintre cele mai tari secvente din film, un incredibil duel sangeros intre instalatii, pereti albi, oglinzi si lucrari de arta. O galerie de arta s-ar putea sa nu ti se mai para niciodata la fel dupa ce vezi "The International" - titlul filmului este denumirea data bancii fictive din film - "The International Bank of Business and Credit".
@
