Dacă (prin absurd) Traian Băsescu ar pierde alegerile organizate în iunie, România ar intra într-o perioadă de provizorat de şase luni, mult mai lungă chiar şi decât interimatul american. Asta ar însemna un haos total la nivelul instituţiilor, în plină vreme de criză. Peste toate astea, ideea democrată are un iz serios de lovitură de stat, de palat, de ce vreţi dumneavoastră. Pe de altă parte, dacă s-ar face alegeri în iunie, Traian Băsescu ar fi singurul candidat pregătit.
O fantomă umblă prin PD-L: ideea devansării alegerilor prezidenţiale, adică a suprapunerii lor cu europarlamentarele din mai. Treptat, treptat, tot mai mulţi lideri democraţi vorbesc despre acest lucru, fantoma capătă din ce în ce mai multă carne şi tinde să devină realitate. Am aflat astfel că ideea e posibilă pentru că UE nu interzice organizarea europarlamentarelor în paralel cu un alt scrutin ("e doar o cutumă"). Şi nici legea noastră nu ar interzice expres devansarea prezidenţialelor. Am mai aflat că mandatul următor va începe tot din decembrie, legea va fi respectată, preşedintele nu va pierde nici un minut din preşedinţia lui. În fine, lucru important, mai ştim şi cine cere asta. Poporul o cere, ca să facem economie la vreme de criză. Nu am nici o îndoială că vom vedea curând şi sondajul în care trei sferturi din cetăţeni îşi doresc prezidenţiale în iunie, pentru binele ţării şi al bugetului. E posibil ca experţii democraţi să ne spună că asta e şi o condiţie de austeritate impusă de FMI într-un protocol secret, care va deveni public peste 49 de ani.
E adevărat că, în numele austerităţii, se pot comite multe monstruozităţi. Democraţia are preţul ei şi economia supremă ar fi să renunţăm la ea. Să-l votăm pe Traian Băsescu pentru patru-cinci mandate iar banii astfel economisiţi să intre în bugetul de deplasări externe al preşedintelui şi în bugetul Ministerului Tu
