Prin parteneriatul public-privat propus de trezoreria SUA, se ur­măreşte crearea unei pieţe artificiale, prin care să se evalueze activele nelichide deţinute de bănci. În condiţiile în care pieţele pentru astfel de instrumente sunt complet îngheţate, autoritatea guvernatoare a instituţiilor bancare (FDIC) propune, împreuna cu trezoreria, o serie de măsuri menite să motiveze reînceperea tranzacţionării. În momentul în care o instituţie bancară consideră că este oportu

Prin parteneriatul public-privat propus de trezoreria SUA, se ur­măreşte crearea unei pieţe artificiale, prin care să se evalueze activele nelichide deţinute de bănci. În condiţiile în care pieţele pentru astfel de instrumente sunt complet îngheţate, autoritatea guvernatoare a instituţiilor bancare (FDIC) propune, împreuna cu trezoreria, o serie de măsuri menite să motiveze reînceperea tranzacţionării. În momentul în care o instituţie bancară consideră că este oportună vânzarea unui astfel de activ, se va adresa FDIC pentru organizarea unei licitaţii. Câştigătorul licitaţiei, în cazul în care banca acceptă preţul oferit, îşi va putea finanţa primele şase şeptimi din preţ emiţând obligaţiuni garantate de FDIC. Jumătate din ultima şeptime este acoperită de trezorerie, în schimbul unei expuneri egale la pierdere şi la câştig. Pentru achiziţionarea unui activ la preţul de 70 de dolari, primii 60 de dolari vin din emiterea de obligaţiuni garantate de FDIC, cinci dolari vin de la trezorerie şi încă cinci de la investitor, riscul acestuia din urmă fiind astfel limitat la o paisprezecime din valoarea de piaţă a activului. Când primim o astfel de ofertă, cu un raport risc-recompensă caracteristic mai degrabă unui Caritas, cu siguranţă ne gândim că ceva nu este în regulă. Dacă băncile vor avea cu siguranţă de câştigat, existând posibilitatea de a repudia rezultatul unei licitaţii nesatisfăcătoare, atun