Sute de angajati de la Azomures traiesc zilele acestea cu sabia ajungerii în strada deasupra capului, dupa ce conducerea combinatului a anuntat ca începând de saptamâna viitoare vor fi trimisi în somaj tehnic aproximativ 600 de salariati de la sectia de producere a îngrasamintelor chimice. Asa cum era firesc, sindicatele au reactionat prompt, iar oamenii au pichetat ieri sediul Prefecturii în speranta ca soarta lor îi va interesa si pe guvernanti, asteptati sa emita izbavitoarea hotarâre prin care agricultorilor sa li se acorde subventii. Decizie care ar revigora industria de îngrasaminte chimice, dar si producatorii autohtoni de cereale, amenintati de coltii nemilosi ai falimentului.
„Vrem sa muncim, nu sa cersim!”, suna unul din sloganurile preferate ale protestatarilor. Ce paradox trist am ajuns sa traim! Sa ai calificarea necesara, sa vrei sa lucrezi, dar sa nu ti se ofere sansa de a munci si astfel de a te putea întretine. Un adevarat cosmar pentru orice om cinstit!
Desigur, nimic nu e pierdut. Deocamdata. Sa ne pastram optimismul si sa speram ca guvernantii se vor trezi la realitate în ultima clipa si vor salva de la colaps industria de îngrasaminte chimice. În caz contrar, riscam sa asitam la o prabusire în lant, aidoma unui joc de domino.
Se stie, pretul rezonabil al îngrasamintelor e una din conditiile sine qua non pentru realizarea unei recolte bogate. Lantul trofic e neiertator: de combinat depind agricultorii, iar de productia acestora noi, marea masa de consumatori. Drama muncitorilor de la Azomureş e de fapt drama noastra, a tuturor. Însă cui îi pasa oare?
Sute de angajati de la Azomures traiesc zilele acestea cu sabia ajungerii în strada deasupra capului, dupa ce conducerea combinatului a anuntat ca începând de saptamâna viitoare vor fi trimisi în somaj tehnic aproximativ 600 de salariati de la sectia de producere a îngrasamint
