Saptamana trecuta, Robert Turcescu a lansat pe piata o varianta care a aprins foarte tare spiritele in politica romaneasca: alegerile prezidentiale organizate impreuna cu cele europene la inceputul lui iunie. Mai mult, varianta s-ar face nu prin demisie, ci prin decalarea doar a momentului alegerilor. Situatie permisa de lege, dat fiind ca legea 370/2004, cea privind alegerea presedintelui, este neclara la articolul 4, aliniatul 1 (unde vorbeste de existenta unui termen de 45 de zile, fara a specifica explicit daca acesta se calculeaza raportat la momentul implinirii mandatului de 5 ani). Pornind de aici, speculatiile au continuat. Radu Berceanu a sustinut propunerea, la fel Daniel Buda si Roberta Anastase. Chiar daca politicienii din alte partide au criticat formula, ea nu este imposibil de a fi pusa in aplicare. Dincolo de partea tehnica, ce se poate rezolva simplu printr-o modificare a articolului in cauza, exista insa partea de argumentare. Aceasta a prins cel mai mult, pornindu-se de la doua motive. Primul este dat de costuri si de reducerea efectiva a cheltuielilor. Calculul ar putea fi real, dar trebuie stiut ca, in acest an, partidele oricum primesc cam cu o treime mai putini bani de la stat decat anul trecut. Deci, cheltuielile sunt deja mai mici. Oricum, o discutie despre reducerea cheltuielilor nu tine niciodata intr-o democratie, fiindca daca o absolutizam, ajungem mereu la concluzia ca democratia este prea scumpa pentru o perioada de criza.

Al doilea motiv facea trimitere la modelul american. Un model mult prea des folosit pentru a justifica optiuni politice diferite in Romania. Se apeleaza la el pentru ca e spectaculos, e intuitiv si poate fi usor probat de informatiile superficiale care anima prejudecatile noastre. Cateva verificari in cartile despre traditia constitutionala americana ne prezinta insa un tablou total diferit. Voi enumera mai