"E extraordinar să descoperi împreună cu prietena ta motorizată locuri neştiute, nemaiîntâlnite, să cucereşti teritorii neumblate, nepipăite, necălcate în formula asta invincibilă de doi, om şi automobil."

E frumos să pleci în natură. Să evadezi. Prin ţară sunt multe locuri minunate, maşina s-a inventat şi se foloseşte deja cu succes, deci? Deducem imediat că e extraordinar să pui în funcţiune roţile cu o învârtire simplă de volan şi să descoperi împreună cu prietena ta motorizată locuri neştiute, nemaiîntâlnite, să cucereşti teritorii neumblate, nepipăite, necălcate în formula asta invincibilă de doi, om şi automobil.

Pac, porneşti, pui benzină/ motorină din belşug, scapi de grija alimentării pe o bucată bună de drum, dacă n-ai gipălău hulpav, bineînţeles. Pac, priveşti prin ochelarii de soare şoseaua albicioasă de atâta lumină, copacii aliniaţi milităreşte de-o parte şi de alta a drumului îţi fac cu mâna atât de emoţionaţi încât le-au răsărit floricele la ochi, calci acceleraţia moderat şi pac-pac, frână. Observi clipocitul brusc al avariilor colegului de trafic din faţa ta. Ce s-a întâmplat? Nu se ştie, agitaţie mocnită. Murmur. Deschideri nerăbdătoare de portiere, capete de şoferi curioşi, pe cale să se enerveze dacă nu află un răspuns. Şi-l află. Liniştit aştepţi, doar şi ceilalţi fac la fel, n-o dura mult. O rumoare generală şi-o iţire a uniformelor fosforescente îţi dau impresia că se lucrează întru mulţumirea ta viitoare.

Mai schimbi posturile de radio în căutarea unei bucăţi muzicale pe gustul tău, mai dai un telefon amânat, numai bine că eşti oprit şi ai posibilitatea lărgită să rezolvi aia şi ailaltă. Hm, praf mult, că de, se lucrează, închizi geamul grăbit, pfii, ce noroc că ai geamuri automate, abia acum eşti convins de cât de utilă e configuratia pe care-ai stabilit-o la cumpărare, deşi nevastă-ta se zgârcea că lasă,