... ci a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor.

Honorius, Elena, Ioana, Daciana, Răducu, Anda, Andrei, Eduard, George, Adrian... pe unde ne mişcăm şi cum o dăm, tot dăm peste un nume deja celebru. Prigoană, Băsescu, Sârbu, Mazăre, Nemirschi, Martin, Papari, Iorov sau Sponte. Sunt doar câteva exemple. Însă, fără doar şi poate, „moştenirile" date de nume sunt foarte importante. Dacă la nivel central, media este suprasaturată de informaţii legate de „mlădiţele" băsesciene, pe la noi, pe la Constanţa, se mai iveşte, ici-acolo, câte un copilaş de om important. De obicei, de politician. Dar nici afaceriştii n-o lasă mai moale şi le îndeamnă paşii celor care le-au dat numele înspre un drum deja bătătorit. Pentru că este mai bine aşa, viaţa este mai dulce, mai liniştită. În urmă cu ceva seri, îl urmăream pe Honorius al lui Prigoană la emisiunea lui Mihai Morar. Dacă la început era un individ cu faţă de Harry Potter mioritic, care reuşea cu greu să-şi ridice privirea peste ochelarii din dotare, acum am descoperit un tânăr versat, vorbăreţ, care are mereu câte o replică la el. Iar el, micul Honorius (de fapt, este marele Honorius, pentru că este primul născut din sângele lui Prigoană) a început să explice de ce o susţine el pe Elena Băsescu pentru Parlamentul European. De ce nu se consideră băiat de Dorobanţi şi cum se dă el, micuţul, cu fundul de asfalt pentru a avea un trai bun şi pentru a-şi face o carieră. Că pentru el, Lamborghini-ul Gallardo (am aflat, ieri, din presă, că sunt doar vreo 180 de exemplare în toată lumea) este mai important decât o casă, pentru că trebuie să facă impresie de jmeker la întâlnirile de afaceri. Şi că, până una-alta, băieţii de Dorobanţi nu sunt atât de răi. Păi, cum să fie? Ridică PIB-ul ţării. Că doar şi barurile din zonă plătesc taxe şi impozite. Care se duc la buget. La naiba! Sunt şi ei buni la ceva. Şi, în final, trebu