Emilian Marcu Printre emisiunile difuzate de televiziunile din Romania, un loc aparte in preferintele mele il ocupa cele legate de agricultura. Nu-mi este nici pe departe rusine sa recunosc faptul cum ca aceste emisiuni de multe ori ma fac sa ma reintorc la copilarie, la obarsii. Nu fac parte dintre aceia care simt ca se jeneaza de originea lor sociala si ar da oricat sa li se uite, intr-un fel sau in altul, trecutul. Nu stiu daca eu am dreptate sau nu. Dar nu despre aceste lucruri pe care le simt eu am dorit sa ma exprim aici, ci despre faptul ca la acele emisiuni vad ca se prezinta ferme model, ferme competitive in plan european cu fermele din alte tari, care au pus mare pretuire pe agricultura si pe munca taranului. La noi, asa cum se stie, si asta este foarte grav ca nu se iau masuri serioase, agricultura si taranul sunt bune doar in campania electorala. Fie ca sa se arate preocuparea celor care aspira sa conduca Romania, fie pentru a lasa impresia ca sunt de-a dreptul cu trupul si sufletul alaturi de taranul roman. Primavara, mai ales, atunci cand cea mai mare parte a pamantului nelucrat isi arata fata hidoasa, ne dam cel mai bine seama cam unde ne situam cu agricultura cea de toate zilele, nu cea de la fermele prezentate la televizor, in comparatie cu cea europeana. Daca in multe domenii s-au recuperat, cum-necum, diferentele, la capitolul agricultura am ramas tot la nivelul comunei primitive. Sute de mii de hectare, in fiecare an, raman nelucrate, intr-o asteptare vecina cu nepasarea guvernantilor, cu indolenta celor care ar putea sa faca in asa fel ca Romania sa traverseze perioada de criza, cu care suntem atat de speriati, mai usor. Pomicultura, atata cat a mai ramas pe picioare, este tratata cu sictir, iar noi cumparam, de zor, fructe: mere, pere, prune, gutui, caise, piersici, etc, fructe ce cresc si la noi foarte frumoase si mai ales gustoase, de p