Slavii de sud se regasesc in Tratat intr-o alta structura statala decat inainte de razboi. La 1 decembrie 1918 ia fiinta Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, care include Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croatia, Dalmatia, Voivodina, Bosnia si Hertegovina. Noul stat ia numele de Iugoslavia mai tarziu, la 3 octombrie 1929. Era un stat extrem de compozit. Alaturi de nationalitatile principale, adica de sarbi, croati, sloveni, erau si multe minoritati, ale germanilor, ungurilor, albanezilor, turcilor si romanilor, minoritati care impreuna constituiau 15% din populatie. Diversitatii etnice i se alatura cea de nivel de viata si de cultura. Si de asemenea de religie, sarbii fiind ortodocsi (ca si romanii), slovenii si croatii catolici, turcii si albanezii musulmani, ungurii calvini si catolici. Aceasta mare diversitate, pe toate planurile, dadea putine sanse de izbanda noului stat. In cele doua decenii interbelice, Romania a cunscut un spor demografic de 4,4 milioane de locuitori (in 1939 avea 19.933.802 locuitori). Raportul majori­tate-minoritati ramane aproximativ acelasi. Unirea noilor provincii nu modifica semnificativ structura populatiei. Minoritatile cele mai nume­roase erau cea a maghiarilor si secuilor, adica un sfert din populatia Transil­vaniei, si a germanilor, grupati in Transilvania (270.000), Banat si Maramures (300.000), Basarabia (115.000), Bucovina (70.000) si mai putini in Dobrogea si la Bucuresti. Acestor doua minoritati li se adaugau, prin potentialul de probleme ce le puteau ridica, evreii, raspanditi mai ales in Basarabia, Bucovina, Moldova si la Bucuresti. La recensamantul din 1930 s‑au declarat de etnie evreiasca 728.115 persoane, iar de religie mozaica 756 930. Religios, 73% dintre locuitori erau ortodocsi (marea majoritate a roma­ni­lor, ucrainenilor, rusilor si bulgarilor). In 1925, mitropolia de la Bucu­resti este ridic