Bruxelles, 3 Aprilie 2009
Dragi prieteni,
Am fost uimiţi să primim scrisoarea datată 31 martie, 2009, în care se exprimă nemulţumirea faţă de iniţiativa de a ţine o conferinţă privind "Stabilizarea politică în Europa Centrală şi de Est după Primul Război Mondial: Căderea republicii sovietice ungare".
Scrisoarea dvs menţiona: "Credem cu tărie că Parlamentul European nu este locul pentru dezbaterea doleanţelor istorice, care nu pot duce decât la nelinişti inutile. Vom lăsa analiza chestiunilor istorice complexe în seama istoricilor de profesie, în contextul instituţional şi organizaţional academic, asigurându-ne că politica nu are nicio interferenţă". Nici că putem fi mai de acord. Dacă iniţiativa noastră v-a dus la această concluzie înseamnă că unul din principalele scopuri ale evenimentului a fost atins.
Bineînţeles, când menţionaţi Parlamentul European îmi imaginez că aveţi în gând instituţia şi nu clădirea. Altfel, Parlamentul European este -pe bună dreptate- un loc de întâlnire pentru cetăţeni europeni şi ne-europeni de diferite naţionalităţi care încearcă să înveţe şi să înţeleagă ce este UE şi cum se poate dezvolta o Europă politică unită. În acest scop şi în acest context nu cred că jocurile de fotbal, competiţiile de mâncat pizza şi expoziţiile foto arătând viaţa fericită a minorităţilor naţionale din Ungaria Mare dinainte de Tratatul de la Trianon au distrus acel rai, nici că acestea sunt de ajuns sau că ar constitui tot ce poate face cineva.
Clădirea PE trebuie să devină un spaţiu public european unde oamenii să discute şi să confrunte în mod democratic idei, percepţii, aspiraţii, temeri şi ambiţii pentru a le face convergente sau măcar compatibile cu proiectarea unităţii europene printr-un dialog pozitiv şi pe bazele diversităţii naţionale. Trecutul nostru totalitarist comunist şi evenimentele dramatice care au urmat cola
