Nehotarârea asta a mea si timiditatea ma obliga sa fac niste dansuri ale mincinosului. Nu stiu sa seduc, nici macar nu stiu sa ma port normal atunci când simt nevoia sa ma apropii de cineva. Stiu doar ca asteptam de mult sa ne revedem. Visasem bucuria, nervozitatea trupurilor si zvâcnetul iubirii. Am facut primul gest si l-am sunat. Ora 19.00, la mall. Am simtit o teama urâta când am fost pe punctul de a pleca de acasa. Niste presimtiri neclare si emotia de acum, transformate in incapacitatea de a mai simti bucuria. Dupa un drum de o jumatate de ora, am ajuns in oras. Ferestrele prea mari si transparente ale mall-ului. Locul galagios si mare, in care oamenii umblau alaturi de copii ce faceau cu mâna doamnelor frumos imbracate si dinozaurilor de jucarie expusi. L-am vazut din nou pe Adi, inconjurat de altii. Am vazut si chipul unei fete mici de statura, cu trasaturi aproape identice celor ale fetei pe care o zarisem in urma cu doi ani, când ei doi trecusera tinându-se de mâna, prin fata mea. Copilarie. Un stand cu multa copilarie. Papusi din câlti, din fier, din plastic, ghiozdane, CD-uri, huse foto. Nici una nu m-a putut ajuta. Singurul gând pe care il aveam era ca am nevoie de un om cunoscut in jur, un prieten care sa ma ajute sa cobor la parter. Nici nu mi-am dat seama când am coborât. In mijlocul multimii, am auzit doar vocea lui Adi si m-am indepartat de ea. Cât mai mult, pâna a interferat cu muzica de la raioanele de papetarie, cu vocea oamenilor din jur, cu muzica de la telefon. Am inconjurat de mai multe ori fiecare culoar care ma ducea tot mai departe de locul unde era el. Apoi m-am apropiat. M-am pozitionat in spatele ultimului om. Usile de la intrare se inchideau si se deschideau. Blugii, geaca de piele intoarsa, figura mea palida ascunse in suprafata luminata a usilor de la intare si el, reflectat in geamurile de la scara rulanta. Ne-am privit din câ